Petprod – Zona de discutii

Ce nu trebuie să spună un preşedinte

Ca toţi cei care mizează pe instinct mai mult decît pe calcul şi elaborare, pe temperament mai mult decît pe înţelepciune (fie ea şi strict conjuncturală), pe replica usturătoare mai mult decît pe cordialitatea calmă, Traian Băsescu nu pare procupat de problema limbajului, a comunicării adecvate, a igienei stilistice la care ar trebui să-l oblige funcţia. E, ca să zicem aşa, „băiat de băiat“, om dintr-o bucată. „Ce-i în guşă şi-n căpuşă.“ Le spune verde-n faţă. Nu stă prea mult pe gînduri cînd e să te altoiască. Mai ales dacă te legi de el, dacă simte în peisaj vreo „aroganţă“ enervantă. Pînă la un punct, e o alcătuire psihică simpatică, a cărei aură de „sinceritate“, de „autenticitate“ garantează un anumit tip de popularitate. Preşedintele e „de-al nostru“. Nu e fandosit ca alţii, nu vorbeşte în bobote, nu o-ntoarce ca la Ploieşti. Dar asta ne face să uităm că un preşedinte nu trebuie să fie doar „de-al nostru“. Trebuie să fie niţeluş şi „de-ai lor“, de-ai preşedinţilor. Adică să respecte unele reguli, să fie în acord cu „fişa postului“, să ştie bine ce se cade şi ce nu se cade atunci cînd reprezinţi nu particularităţile firii proprii, nu o navă comercială între altele, ci o ţară întreagă. Nu vreau să spun că originalitatea, spontaneitatea, gestul tranşant ar fi, în această postură, interzise. E bine, însă, ca ele să fie ambalate cu grijă, cu inteligenţă şi, dacă se poate, cu un minim bun-gust.

În ultima vreme, Traian Băsescu a evoluat spre o neglijenţă „retorică“ sporită, asupra căreia ar fi indicat să reflecteze, mai ales în vremuri de criză, cînd nivelul de iritabilitate al tuturor e mai ridicat ca oricînd. Un preşedinte nu trebuie, de pildă, să lase impresia că priveşte exodul unei întregi categorii profesionale drept neesenţial. A spune că Revoluţia din decembrie s-a făcut şi în beneficiul celor care vroiau să plece şi n-aveau voie şi că, deci, plecările de-acum sînt o „cucerire“ a democraţiei e ori cinic, ori trivial. În orice caz, e un sofism. Grav e că a reapărut ideea emigrării de nevoie, pe socoteala călătoriei de plăcere. Grav e că sistemul sanitar e în colaps, că medicii sînt blocaţi tehnologic, ofensaţi moralmente, descurajaţi profesional. Da. E bine că oamenii pot să circule prin lume cum vor. Dar ca preşedinte e preferabil să arăţi că, devenit o tendinţă de masă, fenomenul te întristează, te preocupă, te nelinişteşte. Nu să te declari satisfăcut că „rămîn destui“ şi acasă, că fabricăm anual 2000 de alţi medici şi că deci situaţia „nu trebuie dramatizată“. În numele unei mentalităţi asemănătoare, preşedintele a spus cîndva şi că nu trebuie să dramatizăm lipsa autostrăzilor, că turiştii străini pot vizita România cu avionul, că avem prea mulţi filozofi şi prea puţini ospătari, sau că unele forme de învăţămînt sînt caduce, de vreme ce există Google. Astea nu sînt declaraţii „optimiste“ sau „echilibrate“. Sînt retorsiunile euforice ale cuiva care vrea mereu să aibă dreptate.

DE ACELASI AUTOR
Pe caniculă la televizor
Un gînd despre iubire la Pascal
Sub Arini
Citatul ca armă albă
Un preşedinte nu trebuie nici să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială: un profesor lucrează 16 ore pe săptămînă, eu – 16 ore pe zi. Ergo: sînt mai prost plătit decît un profesor. E o dublă probă de ignoranţă şi meschinărie. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu „prestează“ strict două ore pe seară ocupîndu-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la cîini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cîndva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de „ore-cur“ petrecute la birou. E nevoie şi de „ore-cap“, greu cuantificabile. Ca să nu mai spunem că preşedintele nu plăteşte din salariul său nici chirie, nici întreţinere, nici combustibil, că are asigurate, pe gratis (respectiv pe fonduri de protocol), o sumedenie de servicii, pe care muritorii de rînd nici nu le visează. Nu zic: e normal ca preşedintele să beneficieze, pe perioada mandatului său, de asemenea privilegii anexe. Ce nu e normal e ca tocmai el să aducă discuţia la acest nivel.
Preşedintele nu trebuie nici să dea note de bună purtare partidelor politice şi cu atît mai puţin partidului din care provine. A spune: „Nu am nici un amestec în deciziile PD-L, dovadă că dacă era după mine X, Y şi Z ar fi fost evacuaţi“ e ditamai amestecul! Dar aici nu mai e vorba doar despre „ce nu trebuie să spună un preşedinte“. E vorba despre respectul colaboratorilor apropiaţi, despre delicateţe sufletească şi despre loialitate. Despre toate acestea vom vorbi, poate, altădată.

Competitivitatea energetică, după cum bate vântul
de Daniel Ionascu
12/08/2010 106 vizite

Imprimă

E-mail
Ministerul Economiei reafirmă că Electra şi Hidroenergetica, companiile care vor fi realizate prin comasarea sectorului de producţie, vor fi competitive regional, deşi strategia de reindustrializare a ţării afirmă că acestea nu sunt, iar reforma nu este finală.

“Înfiinţarea celor două companii integrate a fost soluţia studiilor şi analizelor efectuate de specialişti, dar şi concluzia dezbaterilor publice desfăşurate aproape un an şi susţine asigurarea în condiţii de sustenabiliate, siguranţă, competitivitate şi suportabilitate a preţului şi a accesului la reţea pentru toţi consumatorii de energie din România. Cele două societăţi vor încuraja dezvoltarea concurenţei reale pe piaţa energiei din România şi vor permite dezvoltarea cu succes a proiectelor regionale şi internaţionale în beneficiul pieţei din România”, se arată într-un punct de vedere al ministerului.

Adriean Videanu, ministrul Economiei, a declarat în nenumărate rânduri, cu ocazia dezbaterilor publice privind înfiinţarea celor două companii, că acestea vor fi “lideri regionali”. Inclusiv în documentele privind reorganizarea, semnate de ministrul Adriean Videanu, se arată că se doreşte “crearea unui număr limitat de societăţi puternice, viabile, capabile să concureze cu companii similare din UE şi care să susţină investiţii în tehnologii noi, curate, devenind astfel lideri pe piaţa sud-est europeană”.

Numai că documentul “Reindustrializarea României: politici şi strategii”, postat şi el pe site-ul ministerului, precizează că cele două companii energetice nu au avantaje competitive regionale. “Reforma 2010 trebuie continuată – stadiul actual, cu două companii energetice naţionale, nu poate fi considerat final din cauza lipsei de avantaje competitive ale celor două companii pe plan regional şi european – cu scopul de a crea una sau mai multe companii capabile să concureze cu succes pe pieţele regionale, pe cea europeană şi chiar globală”, se arată în document.

Electra va conţine Nuclearelectrica, SNLO, complexurile energe-tice Turceni, Rovinari şi Craiova şi filialele hidro de la Vâlcea, Sibiu şi Târgu-Jiu şi Hidroserv Vâlcea. Hidroenergetica va avea în componenţă restul Hidroelectrica, Hidroser-vurile, ELCEN Bucureşti, Electrocentrale Deva, termocentrala Paroşeni şi părţile viabile ale CNH.

Guvernul a decis vânzarea la bursă a unor acţiuni Petrom, Transelectrica, Transgaz şi Romgaz
BUCUREŞTI
Guvernul a decis, miercuri, începerea procedurilor de vânzare la bursă a 9,84% din acţiunile statului la OMV Petrom (SNP), precum şi a unor pachete minoritare din acţiunile deţinute la companiile Transelectrica (TEL), Transgaz (TGN) şi Romgaz, la care va derula o ofertă publică secundară iniţială.
Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a precizat că statul va vinde pe bursă 9,84% din acţiunile deţinute la Petrom şi câte un pachet de 15% din acţiunile Transelectrica, Transgaz şi Romgaz.

Ofertele publice de vânzare vor fi derulate de intermediari selectaţi prin licitaţie, ţinând seama de criterii de calitate şi cost ale serviciilor.

În urmă cu două săptămâni, Ministerul Economiei a prezentat intenţia de a vinde la bursă câte 15% din acţiunile operatorului sistemului naţional de transport al electricităţii Transelectrica, transportatorului de gaze Transgaz Mediaş şi producătorului de gaze Romgaz Mediaş, la care va derula o ofertă publică secundară iniţială.

Ministerul Economiei a mai anunţat că va vinde, prin intermediul bursei, un pachet reprezentând 11,84% din acţiunile OMV Petrom, deoarece statul nu poate menţine participaţia de 20,63% la compania petrolieră din cauza lipsei fondurilor necesare pentru a participa la majorarea capitalului social.

În urma vânzării acestor acţiuni, Ministerul Economiei va mai deţine la OMV Petrom un pachet de 8,8% din capital, din care până la 8% va fi oferit spre vânzare salariaţilor companiei petroliere, la care aceştia au dreptul prin legea de privatizare.

OMV Petrom este controlată de grupul OMV, care deţine 51,01% din acţiuni. În acţionariat se mai regăseşte Fondul Proprietatea, cu o participaţie de 20,11%.

Potrivit unui document oficial obţinut, la jumătatea lunii aprilie, de MEDIAFAX, Guvernul estima că va vinde un pachet de 12,64% cu o valoare estimată la 2,43 miliarde lei.

Acelaşi document releva că statul ar obţine 219,9 milioane lei din vânzarea a 15% din acţiunile Transelectrica şi 440,2 milioane lei din cedarea unui pachet similar la Transgaz. Pentru participaţia la Romgaz, tot de 15%, Guvernul anticipa încasări de 57,4 milioane lei.

La Transelectrica, statul deţine prin intermediul Ministerului Economiei un pachet reprezentând 73,68% din acţiuni, iar la Transgaz controlează 73,51% din titluri, ambele companii fiind deja listate la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

La compania Romgaz, statul deţine 85,01% din acţiuni.

ZF: Dobânzile la creditele în lei încep să crească, în loc să scadă pentru încurajarea economiei
BUCUREŞTI
Deşi clamează că trebuie relansată economia, bancherii dau înapoi când e să ieftinească banii. Tocmai când economia are mai multă nevoie ca oricând de semnale de încurajare, dobânzile la creditele în lei nu numai că nu scad, ba chiar au început să crească, scrie Ziarul Financiar în ediţia de marţi.
Faţă de începutul lunii mai, dobânzile ROBOR la trei şi şase luni folosite ca referinţă la creditarea în lei au urcat în cursul lui iunie cu peste un punct procentual, instalându-se la 7 -7,5% pe an şi rămânând acolo şi în prima jumătate din iulie, când multe bănci actualizează costul creditelor legate de indicii pieţei monetare.

Oricum, unele bănci actualizează referinţele doar semestrial, BCR, cea mai mare instituţie de credit după active, folosind în iunie indicele ROBOR la 3 luni de 10,65% publicat de BNR pentru 31 decembrie 2009. Altele au operat deja în luna iunie creşteri de dobâdă la creditele în lei.

După doi ani în care se discută fără rezultat despre relansarea creditării, singurii care mai presează în această direcţie sunt antreprenorii români, care şi depind cel mai mult de finanţările de la bănci.

“La ora actuală băncile nu vând credite şi din această cauză au şi redus personalul. Sunt sume imense de bani în bănci care ar trebui să fie folosite pentru impulsionarea consumului, mai ales pentru firmele mici sau pentru start-up-uri. Cea mai mare problemă este la creditele în lei, unde dobânzile sunt foarte ridicate, în timp ce la cele în euro evoluţia cursului este un pericol”, spune Marcel Bărbuţ,
proprietarul producătorului de materiale de construcţii AdePlast.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a renunţat să le mai ceară bancherilor să coboare dobânzile mai aproape de rata-cheie la lei care a rămas totuşi la 6,25%. Mai mult, BNR se gândeşte să le permită
băncilor mari să-şi reducă expunerile pe România, admiţând că acestea nu ar avea în ce să mai plaseze banii.

Băncile au abandonat chiar şi promoţiile prin care în aprilie -mai începuseră să testeze interesul clienţilor persoane fizice pentru noi credite. Doar Ministerul Finanţelor mai încearcă să se opună tendinţei de creştere a dobânzilor la împrumuturile pentru stat şi nu ia bani la mai mult de 7% pe an, deşi spaţiul de manevră se îngustează.

Omul de afaceri Dan Şucu, proprietarul grupului de firme Mobexpert, acuză băncile străine care domină piaţa că blochează artificial creditarea persoanelor fizice şi în acest fel lovesc consumul, afacerile şi duc economia în jos, în loc să o susţină.

În timp ce consumul continuă să scadă, creditele în lei cu dobânzi legate de indicele de referinţă ROBOR sunt pe punctul de a se scumpi din nou, odată ce ratele la trei şi şase luni folosite atât pentru credite de consum, cât şi pentru ipotecare, au urcat la 7-7,5% pe an.

După câteva tentative timide în lunile aprilie – mai, băncile au renunţat la promoţiile de dobândă care încercau să facă tentantă creditarea în lei cu dobânzi de sub 10% pe an.

Pesimismul generat de reducerea salariilor cu 25% în sectorul bugetar şi de majorarea TVA la 24% îi face pe bancherisă se gândească acum doar la salvarea creditelor în sold prin rescadenţări, abandonând aproape orice acţiune comercială prin care să mai stimuleze cererea de bani.

Nici măcar programul de credite ipotecare “Prima casă” nu mai stârneşte vreo urmă de entuziasm.

“Am derulat în primăvară mai multe campanii de promovare prin media pentru creditele ipotecare şi pentru small busines banking (finanţări pentru firmele mici şi persoane fizice autorizate, n. red.), însă cererea a fost foarte slabă. Pe corporate apar din când în când tranzacţii mari, care pot ridica bilanţul, pe credite ipotecare există o oarecare activitate, mult mai slabă totuşi decât înainte de criză, însă în
rest totul se rezumă la prelungirea facilităţilor existente?, spune Mihai Bogza, şeful Bancpost, una dintre băncile de top zece, controlată de grupul financiar elen EFG Eurobank.

De cealaltă parte a pieţei persistă percepţia că bancherii nu fac suficiente eforturi pentru reducerea costului creditelor astfel încât să poată fi contractate împrumuturi noi în condiţiile prelungirii recesiunii.

“În momentul de faţă, vrem sau nu să recunoaştem, principala problemă este blocajul creditării la nivelul persoanelor fizice, blocaj pe care eu îl văd în cea mai mare parte artificial (face referire la dobânzile mari – n. red.). Din păcate, în domeniul bancar deciziile strategice nu se mai iau în Bucureşti. Cred că managementul local al băncilor nu este capabil cu adevărat să-şi expună părerile către decidenţii de la Viena sau Paris, astfel că totul este blocat”, susţine Dan Şucu, proprietarul Mobexpert.

Pe de altă parte, ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, se plânge că firmele româneşti nu vin să solicite nici acces la schemele de ajutor de stat, nici garanţii oferite de stat pentru credite bancare, în principal prin Eximbank, visând în schimb la reduceri de impozite.

“Nu îmi este clar de ce, dar românii nu vin la facilităţile de ajutor de stat, aşa că vin străinii, cum au fost recent americanii de la Lufkin. Am alocat câteva miliarde de euro pentru garanţii de credite date prin Eximbank, dar lucrurile merg foarte greu. În general, văd o atitudine îngrijorătorare de resemnare la antreprenorii români şi o pendulare între cereri de reducere a taxelor şi aşteptări ca statul să susţină cu bani de la buget diverse companii. Numai că statul nu-şi poate asuma nici creşterea deficitului bugetar dincolo de orice limită, nici riscul menţinerii în viaţă a tuturor companiilor”, spune Vlădescu.

Videanu discută cu companiile implicate două soluţii de compensare a datoriilor CFR la energie

BUCUREŞTI